Steve Ranger, editor la silicon.com spunea într-un inteviu că tehnologia pe care angajaţii o primesc de la firmele la care lucrează a început mai degrabă să ne încurce decât să ne ajute. „A sosit momentul ca departamentele de IT să se dea la o parte şi să lase utilizatorii să ia singuri deciziile în privinţa asta”.
Am avut şi eu o experienţă aproape identică cu cea a unui editor de la TechRepublic. Un cunoscut mi-a arătat smart-phone-ul pe care angajatorul lui i l-a pus la dispoziţie pentru treburile de birou. Un Nokia cu o versiune veche de Symbian. Evident că telefonul urât şi masiv va eşua într-un sertar, iar el îşi va folosi în continuare Android-ul nou şi strălucitor cumpărat de la HTC, net superior dinozaurului de la Nokia. Din păcate el nu e singurul.
Datorită birocraţiei serviciilor de procurement IT, în momentul în care angajaţii primesc telefonul sau laptopul de birou, echipamentele sunt deja vechi şi inutile. Nici nu se pune problema de o tabletă, deşi se pare că una din trei tablete vândute în prezent sunt cumpărate de end-useri care le vor folosi la birou.
Şi cum vremurile în care umblam cu 3 telefoane în buzunare cam încep să apună, companiile au început şi ele să se adapteze şi să permită utilizarea gadget-urilor proprii. Investiţia se reorientează astfel din zona hardware în zona de securitate, astfel încât device-urile utilizatorilor să poată fi totuşi corect controlate şi integrate în sistemele companiei fără să introducă riscuri semnificative de securitate.
